Între 2 și 6 ani, copiii nu învață doar să spună „te rog” și „mulțumesc”. 
Ei învață mult mai mult decât litere, culori și poezii.
 

În anii ăștia se pun bazele felului în care vor înțelege lumea, relațiile și, poate cel mai important, legătura pe care o vor avea cu noi, părinții.
 

Dincolo de fiecare dimineață grăbită, de fiecare masă cu mofturi sau de fiecare seară în care somnul vine cu proteste, copilul învață ceva despre cum funcționează iubirea, limitele și încrederea.

Învață dacă este în siguranță chiar și atunci când greșește. 
Învață dacă emoțiile lui sunt ascultate sau respinse. 
Învață dacă un „nu” înseamnă ceartă și frică sau o limită spusă cu fermitate și căldură.

De aceea, fiecare moment aparent banal contează mai mult decât pare. Fiecare dimineață în care îl ajuți să se îmbrace, fiecare masă, fiecare limită pe care o pui și fiecare seară în care îl însoțești spre somn îi transmit, puțin câte puțin, cum arată o relație sănătoasă și ce poate aștepta de la oamenii pe care îi iubește.

Iar atunci când țipetele, amenințările sau pedepsele sunt înlocuite de blândețe și limite clare, copilul nu învață doar să coopereze mai ușor. Învață că este iubit chiar și în momentele în care îi este greu, că are un adult care îl ghidează și că, indiferent cât de mari sunt emoțiile lui, există cineva lângă care este în siguranță.